Scurt Istoric

     Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, este o Biserică Răsăriteană de rit bizantin-român și are înalta demnitate de Biserică Arhiepiscopală Majoră. Autoritatea superioară de conducere în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică este constituită de Arhiepiscopul Major și de Sinodul Episcopilor, format din toți episcopii greco-catolici români.
     Rădăcinile ei coboară adânc în istoria românilor ardeleni, care, la finalul secolului al XVII-lea, prin sinoadele prezidate de mitropoliții Teofil, în 1697 și Atanasie, în anii 1698-1700, și-au declarat unirea cu Biserica Romei: o unire în credință, dar cu păstrarea integrală a a identității răsăritene românești.
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a jucat un rol fundamental în formarea conștiinței naționale românești și în modernizarea culturală a românilor din Transilvania. În secolul al XVIII-lea, Unirea cu Biserica Romei a oferit românilor platforma juridică necesară pentru a revendica recunoașterea ca națiune în cadrul Transilvaniei. Prin figura remarcabilă a episcopului Inochentie Micu Klein, Biserica Greco-Catolică și-a asumat atât o misiune spirituală, cât și una socială și națională. Acesta a pledat pentru drepturile tuturor românilor pe baza continuității istorice, a latinității și a contribuției lor la viața publică. Totodată, a inițiat demersuri pentru fondarea unor școli moderne românești la Blaj, inaugurate în 1754 de episcopul Petru Pavel Aron. Formarea preoților și a profesorilor la marile universități apusene, a favorizat cristalizarea unei elite în curentul iluminist cunoscut sub numele de Școala Ardeleană. Contribuțiile istorice, lexicografice și filologice, filosofice, pedagogice și teologice ale lui Grigore Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ioan Budai Deleanu, monumentala traducere a Bibliei de la Blaj (1795) și introducerea alfabetului latin, au dezvoltat cultura română, au modernizat societatea și au conectat-o la valorile și curentele gândirii europene.
     Instaurarea comunismul în România a marcat debutul unei persecuții sistematice, care a culminat cu Decretul 358, din 1 decembrie 1948, prin care s-a stabilit abuziv încetarea existenței legale a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Episcopii, numeroși preoți, călugări, călugărițe și laici, refuzând să renunțe la comuniunea cu Biserica Catolică, au fost arestați și persecutați, supuși violențelor fizice și morale. Toți episcopii greco-catolici arestați în anul 1948 au dovedit o fidelitate eroică, plătind prețul martiriului. În pofida prigoanei, Biserica Greco-Catolică a rămas vie și și-a desfășurat activitatea în mod clandestin.
    Biserica Greco-Catolică a supraviețuit și în diaspora. Cu sprijinul Sfântului Scaun, s-au înființat misiuni și parohii în orașe europene precum Roma, Trieste, Paris, München, Madrid și Bruxelles. Preoții greco-catolici au oferit sprijin spiritual și moral tuturor românilor refugiați, indiferent de confesiune.
     Căderea regimului comunist a fost urmată de revenirea în legalitatea a Bisericii Greco-Catolice, prin decretul 9 din 31 decembrie 1989. Biserica Greco-Catolică a început un dificil proces de recuperare și de reconstrucție a structurilor sale pastorale, educative, culturale și sociale. În pofida greutăților, a cunoscut o adevărată primăvară a vieții spirituale, care este atestată de reînnoirea vocațiilor la preoție și călugărie, de hirotonirea a sute de preoți pentru comunitățile reactivate, de reînființarea învățământului teologic universitar, a seminariilor și a instituțiilor de învățământ preuniversitar, de întemeierea unor mănăstiri și așezăminte caritative, de construcția bisericilor și a caselor parohiale acolo unde acestea nu au fost retrocedate și, nu în ultimul rând, de organizarea activității pastorale în diaspora, care în prezent numără peste 75 de comunități situate în Europa Occidentală.
     Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică participă activ la dialogul ecumenic și la diferitele inițiative interconfesionale, promovând reconcilierea istorică și cooperarea între culte.
    Beatificarea Fericiților Episcopi Martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, de Sfântul Părinte Papa Francisc, pe Câmpia Libertății din Blaj, în 2 iunie 2019, reprezintă un moment crucial în viața Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, care îi confirmă vocația de Biserică a unității, a libertății și a speranței.